Crișan – Cum a ajuns Flămânda ucrainienilor să fie cel mai lung sat din România?
Dacă întrebi pe Google Maps, vezi un sat subțire, întins ca o ață de-a lungul apei. Dacă întrebi un localnic, afli că satul ăsta are trei vieți.
Astăzi îl știm ca Crișan. Dar puțini știu că pe actualul amplasament al satului Crișan, la început nu a fost nimic altceva decât o așezare de ucrainieni.
Flămânda – Satul haholilor
Primii care au pus piciorul aici au fost ucrainienii haholi. Oameni harnici ai apelor, pescari veniți din nord.
Și-au făcut colibe din stuf și pământ pe grind și au numit locul Flămânda. Un nume sincer, aspru, de Deltă. Pentru că la început aici era foame. Era sărăcie. Era doar apă și
pește, dar trebuia să știi să-l prinzi. Flămânda era satul unde veneai să muncești până îți uitai numele.
Carmen Sylva – Numele de regină
După ce Dobrogea și Delta trec prin mai multe procese politice și devin pământ românesc, autoritățile de la București vor să șteargă numele slav și să dea un nume românesc, de prestigiu.
Așa, Flămânda devine Carmen Sylva.
De ce? Carmen Sylva era pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, soția Regelui Carol I, prima Regină a României. O femeie cultă, poetă, îndrăgostită de Delta și de oamenii simpli. Să numești un sat de pescari după o regină poetă era cel mai mare omagiu din acea vreme.
Localnicii însă i-au spus în continuare tot Flămânda. Pentru ei, Regina era departe, iar foamea și munca erau aproape.
Crișan – Numele eroului și satul cabacilor
După 1945 vine noua putere și schimbă iar numele. Din Carmen Sylva, satul devine Crișan, după numele lui Marcu Crișan, erou al Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. Un nume mai „popular”, mai potrivit pentru noile vremuri.
Și tot atunci se întâmplă și minunea etnică a Crișanului.
Aici încep să se amestece două lumi: ucrainienii haholi din nord cu românii veniți din sudul Moldovei și de mai jos, de pe la Buzău, dinspre Muntenia. Veniți la pește, la stuf, la muncă grea.
Din această combinație se nasc ei, crișănenii. Și tot lor, cât și celor din Caraorman, li se spune CABACI.
De ce cabaci? Sunt două teorii, ambele frumoase:
- De la turci – la ei „kabak” înseamnă dovleac. Pentru că sunt amestecați ca semințele într-un dovleac, multe etnii la un loc.
- De la ruși – „kabak” înseamnă cârciumă. Pentru că aici, la Crișan, la cârciumă, se amestecau toți, beau toți și vorbeau toți, ruși, ucrainieni, moldoveni și munteni.
Adevărul e la mijloc. Cert este că un cabac din Crișan știe și o vorbă ucraineană, și una moldovenească, și una de la Buzău.
Cel mai lung sat din România – 8 kilometri pe un singur rând de case
Astăzi, satul Crișan care acum se înșiră pe malul drept al Canalului Sulina are aproape 8 kilometri lungime, pe un singur rând de case.
Nu există alt sat în România așa. E ca un șirag de mărgele. De la prima casă până la ultima, faci o oră pe jos, tot pe malul apei. Toate casele privesc spre Sulina, spre bărcile care trec. În spate e pustiul. În față e viața.
De ce atât de lung? Pentru că fiecare pescar a vrut loc la apă. Nimeni nu a vrut să fie al doilea rând. Toți au vrut să-și lege barca în fața porții.
Și așa, Flămânda haholilor a devenit cel mai lung sat din România.
