Palatul din România unde s-a născut, de fapt, ideea de Uniune Europeană. E în Sulina și există și azi
La Sulina există o clădire mică, cu o placă în franceză pe perete: „La commission européenne instituée par le traité de Paris du 30 mars 1856”.
Dacă o citești, nu înțelegi mare lucru. Dacă afli ce scrie în spate, înțelegi de ce unii istorici spun că aici, în Deltă, s-a testat pentru prima dată ideea de Europă unită.
De ce a avut nevoie Europa de un Palat la Sulina?
În 1856 se termină Războiul Crimeii. La Paris se semnează pacea. Una dintre problemele mari: cine controlează gurile Dunării.
Până atunci, Rusia le controla și punea taxe uriașe pe orice vas care intra sau ieșea. Grâul din Țările Române nu putea ieși spre mare fără să plătească la ruși.
Marile puteri ale vremii – Anglia, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman – au decis ceva ce nu se mai făcuse niciodată: să creeze o organizație separată de guvernele lor, care să administreze Dunărea.
Așa apare Comisia Europeană a Dunării. La început la Galați, apoi mutată la Sulina, acolo unde era treaba cea mai grea.
A fost prima organizație internațională din Europa care a avut:
- propriul drapel – 5 benzi roșu, alb, albastru
- dreptul să pună taxe proprii pe nave
- propriile tribunale și propria poliție fluvială
- angajați cu pașaport diplomatic și scutiri de taxe
A funcționat 82 de ani. Din 1856 până în 1948.
Ce a făcut Comisia la Sulina?
A transformat un braț sălbatic într-un canal navigabil.
Între 1862 și 1902 a făcut 10 tăieturi mari pe brațul Sulina, scurtând drumul cu 11 mile marine. A dragat fundul de la 3 metri la peste 7 metri adâncime. A construit farul nou în 1869, cheiuri de piatră, ateliere, uzina de apă filtrată – prima din România.
Sulina, un orășel cu 10.000 de oameni, 20 de consulate și ziare în 5 limbi, a devenit capitala administrativă a Dunării maritime. De aici se dădeau regulile de navigație de la Galați până la Marea Neagră.
Englezii se ocupau de partea tehnică, de dragaje și construcții. Francezii de administrație și contabilitate. Lucrau împreună, pe un buget comun, pentru un scop comun.
Exact principiul care, 100 de ani mai târziu, va sta la baza Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului din 1951, strămoșul direct al UE.
Și România?
România, pe atunci Principatul Moldovei, a avut la început doar rol consultativ în Comisie. După Independență și după ce Dobrogea revine la țară în 1878, România devine membru cu drepturi depline. Regele Carol I susține puternic lucrările Comisiei, pentru că o Dunăre liberă însemna comerț liber pentru grâul românesc.
Palatul Comisiei există și azi la Sulina. E pe faleza Dunării. Poți intra în curte. Înăuntru sunt hărțile originale cu tăieturile de pe brațul Sulina.
Nu e locul unde s-a semnat UE de azi. Dar e locul unde Europa a învățat, pentru prima dată, să pună bani la comun, să aibă steag comun și să judece după legi comune.
Cu 100 de ani înainte de Bruxelles.
Iar clădirea încă stă în picioare.
Sursa: Tratatul de la Paris 1856, arhivele Comisiei Europene a Dunării, Palatul CED Sulina
