În Delta Dunării se vorbește mult despre vinul de Letea, dar puțini știu care e povestea adevărată. Și și mai puțini știu diferența dintre vinul de Letea și brandul „Caii de la Letea„.
Pe grindul Letea există un soi de viță de vie de sărătură din care se face un vin sec Aligote unicat. Nu e viță obișnuită. E o viță crescută în nisip sărat, cu apă sărată dedesubt, bătută de vânturi. De acolo gustul ăla unic, sec, mineral.
Înainte de ’90 acolo erau plantații mari de viță de vie. Dar renumitul vin, deși nu era în cantități mari, mergea doar la partid și la protocoale. Nu ajungea la oameni. Era vin de protocol, pentru București.
De la C.A. Rosetti până la Sfiștofca și de la Sfiștofca până la Periprava erau plantații întregi de vie de sărătură, unde la muncile de vară și la cules lucrau cu ziua chiar și copiii din toate satele dupa grind.
Astăzi se mai găsește în cantități mici. Dacă ai norocul să îl guști, cum spun localnicii: aproape că vorbești hahola.
Vinul „Caii de la Letea” ca brand nu are nicio legătură nici cu caii, nici cu Letea. Este un vin care se produce la Sarica, în Niculițel și se spune că brandul ar fi al unui părinte de la Mănăstirea Cocoș.
Este un vin bun, corect făcut, dar așa cum spuneam, nu are nici cea mai mică legătură cu vița de vie crescută în sărătură de la Letea. E un brand care folosește numele Letea pentru poveste, dar vița nu e de acolo.
Dacă vrei gustul adevărat al Deltei, caută Aligote-ul de sărătură de Letea, vinul mic, sec, de grind, din curțile bătrânilor. Dacă vrei un vin bun de Dobrogea, de la Niculițel, „Caii de la Letea” e o alegere bună – doar să știi că povestea lui e din Sarica, nu din Pădurea Letea.
Două vinuri, două povești. Amândouă bune, dar diferite.
