Crucea lipovenească – Crucea cu 8 colțuri
Dacă intri într-o casă lipovenească din satele Deltei – de la Sarichioi și Jurilovca, la Slava Rusă și Slava Cercheză, până la Mila 23, Sfiștofca și Periprava – primul lucru care te lovește e colțul cu icoane. Și în mijlocul lui, crucea. Nu ca a noastră.
Crucea lipovenească are 8 colțuri și 3 brațe.
Povestea ei începe în 1652, când Patriarhul Nikon al Rusiei a vrut să schimbe cărțile sfinte. Lipovenii, numiți și staroveri (de rit vechi), n-au acceptat. Au fugit cu credința lor veche până în Delta Dunării.
Cum o recunoști:
- Bara de sus, scurtă – e tăblița pe care scria INRI
- Bara din mijloc, lungă – unde au fost pironite mâinile lui Hristos
- Bara de jos, înclinată – unde au fost picioarele. Unii spun că arată soarta celor doi tâlhari – unul s-a înălțat, altul a căzut. Bătrânii mai spun că așa avea și Iisus picioarele a doua zi după răstignire, puțin strâmbe de la piroane, și de asta e bara înclinată. Să nu uităm niciodată chinul.
E sculptată din tei sau stejar, nu turnată. Fiecare familie are meșterul ei. O ține atârnată cu sfoară de cânepă, deasupra icoanelor. Lângă ea arde mereu o lumânare de ceară curată.
Lipoveanul nu iese din casă fără ea la gât. Când se închină, ține două degete încrucișate și face plecăciune adâncă, până la pământ, fără să facă semnul crucii mare ca noi. Așa s-au rugat dintotdeauna, de pe vremea primilor creștini.
Azi, crucea asta cu 8 colțuri e semnul lor de identitate. O vezi pe porțile albastre, pe biserici, pe morminte, din Sarichioi până la Periprava. E dovada că o credință de acum 400 de ani trăiește încă, vie, în Deltă.
